Jurnal intim

Azi mergem la o prezentare de carte la Palatul Culturii. Este Targul national de carte Librex 2007 in aceasta perioada, deci sunt mai multe lansari de carti. Intram si auzim anuntul că va avea loc o lansare de carte a autorului Shaul Carmel-Cavaler al ordinului veşniciei, Domnişoara.



Ion Holban este cel care face prezentările celor două minunate cărţi. „Cavaler al ordinului veşniciei” este o carte a cărei conţinut e asemănător „Psalmilor lui David”.Despre romanul „Domnişoara” a lui Shaul Carmel s-au spus foarte multe şi cred că Ion Holban a convins publicul spectator să şi-o achivioneze că într-adevăr merita.De la început a fost prezentat romanul „Domnişoara” care cred că într-adevăr a fascinat publicul spectator.În acest roman sunt prezentate câteva noţiuni geografice din Tulcea care reprezintă toposuri evocate şi pline de sentiment.Pe aceste meleaguri cei doi îndrăgostiţi/protagonişti îşi vor trăi povestea de iubire.

Plictiseala mea a disparut odata cu prezentarea subiectelor cartilor. Sunt foarte fericita ca am fost pana la urma la aceasta prezentare deoarece a fost o experienta cu adevarat uimitoare.



Recunosc ca la inceput ai intrat cu o doza mare de indiferenta fiind sigura ca ma voi plictisi la prezentare. dupa prezentare mi-a disparut

Jurnal de lectura pe marginea jurnalului intim al lui M.Preda

Am avut mari dileme in alegerea personajului al carui jurnal sa il citim pentru a ne face tema la limba romana. Am vrut initial sa citesc jurnalul unui personaj feminin dar pentru ca nu l-am gasit am citi primul jurnal cazut in mana si anume jurnalul lui M.Preda.


Cu lipsa de interes m-am apucat sa citesc, si m-au indispus primele pagini. El era bolnav la Sinaia, pe 24 august 1858. Aurora, sotia sa, nu ii este alaturi - ea este la parinti - si mai mult decat atat, ii spune ca vrea sa se desparta de el. Nu mi se pare normal ca atunci cand o persoana draga sa aiba probleme si nevoie de afectiune sa o lasi sa se descurce sungura, sa ii intorci spatele, sa nu te mai intereseze. Acest fapt m-a descurajat si m-a facut sa manifest interes pentru terminarea lecturarii incepute.



„Spune-mi la început că pentru prima oară în viaţă sunt erou fără posibilitate de retragere. Cred că nu mă înşel şi am şi dovada: scriu în acest jurnal cu pasiune şi nu mă simt câtuşi de puţin bolnav când o fac. O fi prea interesant acest erou? Iată o întrebare strict literară. Nu îmi dau seama acum, dar port hotărârea ca în viitor să recitesc cu un ochi obiectiv aceste însemnări şi, dacă eroul e reuşit, să-i schimb numele, să schimb decorul, să-i dau drumul ca erou literar şi apoi să distrug aceste pagini. Principalul e să mă exprim şi dacă aceasta va reuşi într-o ficţiune, la ce bun jurnal?”



După cum se poate constata, Preda nu reclamă decât două exigente în privinţa jurnalului: să aibă „o înşiruire succesivă şi logică” şi să reţină ceea ce se petrece interesant cu sine şi cu alţii. Viaţa lui Marin Preda prezentată sumar în acest jurnal este una plină de necazuri/dezamăgiri, dar şi de bucurii.



Mi-a facut placere sa citesc acest jurnal, m-a facut sa vad ca trebuie sa fiu capabila sa ii ajut pe cei din jurul meu pentru a nu se simti asa cum se simtea M.Preda in momentul scrierii jurnalului. Este oribil sa ai nevoie de un umar pe care sa plangi.